Fracturile epifiziei distale a radiusului
Noțiune introductivă
Sunt cele mai frecvente fracturi, fiind întâlnite preponderent la femei peste 65 de ani, pe teren osteoporotic.
Noțiuni de anatomie
- În vecinătatea epifizei distale de radius este nervul median, care este expus în cazul fracturilor;
- Fracturile epifizei distale a radisului sunt bine vascularizate, motiv pentru care consolidarea apare fără probleme în marea majoritate a cazurilor.
Mecanism de producere
Este reprezentat de mecanismul indirect (ex. prin cădere pe mâna situată în dorsiflexie).
Mecanismul indirect de producere al fracturii de epifiză distală de radius
Semne și simptome
Sunt prezente atât semnele de probabilitate, cât și cele de certitudine ale fracturilor. Este de remarcat deplasarea dorsală a mâinii, rezultând așa-numita „mână în dos de furculiță”.
Clasificarea
Se realizează în modul standard. În cazul deplasării dorsale a fragmentului distal, se numește fractura Pouteau-Colles.
Tratamentul este:
- Conservativ (cel mai frecvent) – reducere sub anestezie (dacă este prezentă deplasarea) și imobilizare în atelă gipsată brahio-palmară, atelă gipsată antebrahio-palmară sau orteza fixă radiocarpiană;
- Chirurgical – reducere deschisă și osteosinteză – recomandat de obicei în prezența complicațiilor sau a instabilității fracturii.
Tipuri de tratament conservativ si chirurgical al fracturii de epifiză distală de radius
Complicații
Sunt prezente complicațiile locale, complicațiile generale fiind rar întâlnite în aceste cazuri. Dintre complicațiile locale, evidențiem sindromul de compartiment, asocierea de fracturi ale oaselor carpiene și algoneurodistrofia.
Bibliografia: Ortopedie și traumatologie pentru asistenții medicali generaliști. Apostu Dragoș. Cluj-Napoca, Editura Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu”, 2021”