Fracturile de șold

Noțiune introductivă

Sunt fracturi frecvente întâlnite la pacienții vârstnici, având un risc mare de mortalitate în primul an de la traumatism. Acestea mai sunt denumite „fracturi de șold”.

Noțiuni de anatomie

  • Femurul proximal este format din cap femural, col femural, marele trohanter și micul trohanter;
  • Artera circumflexă, are cea mai mare contribuție la vascularizația capului femural. În fracturi ale colului femural, vascularizația poate fi întreruptă, fapt ce duce la necroza aseptică de cap femural;
  • Fracturile de femur proximal se întind până la 5 cm sub micul trohanter.

Anatomia femurului proximal

Mecanism de producere

Este reprezentat de mecanismul direct (ex. cădere pe șold). Este prezent și mecanismul indirect, în special în situațiile unui os patologic (prezența metastazelor sau a tumorii primare osoase).

Mecanismul de producere al fracturilor de șold

Semne și simptome

Sunt prezente semnele de probabilitate ale fracturilor. Semnele de certitudine sunt absente având în vedere situația profundă a articulației șoldului. Cele mai importante elemente de examen obiectiv care ne sugerează prezența fracturii de șold sunt impotență funcțională totală la nivelul șoldului, durerescurtarea piciorului, rotația externă și adducția.

Clasificarea este în funcție de localizare

  • Fracturi ale capului femural
  • Fracturi ale colului femural
      • Incompletă
      • Completă și fără deplasare
      • Completă cu deplasare parțială
      • Completă cu deplasare semnificativă
  • Fracturi trohanteriene
      • Stabile
      • Instabile
  • Fracturi subtrohanteriene

 

Tratamentul este:

  • Chirurgical (cel mai frecvent) – indicat în toate cazurile și constă în:
  • Fracturi ale colului femural
    • Reducere închisă și osteosinteză cu șuruburi (fracturi incomplete și cele fără deplasare);
    • Artroplastie parțială (fracturi cu deplasare și pacient tarat;
    • Artroplastie totală (fracturi cu deplasare și pacient fără comorbidități majore).
  • Fracturi trohanteriene
    • Reducere deschisă și osteosinteză cu sistem DHS (fracturi stabile);
    • Reducere închisă și osteosinteză cu tijă centromedulară tip Gamma (fracturi instabile).
  • Fracturi subtrohanteriene
    • Reducere închisă și osteosinteză cu tijă centromedulară tip gamma (fracturi instabile).
  • Până la intervenția chirurgicală în cazul fracturilor subtrohanteriene se poate indica aplicarea tracțiunii continue transscheletice.
  • Conservativ – repaus la planul patului și mobilizare în limita durerii – indicat la fracturile de șold doar în cazul riscului anestezic foarte crescut sau a refuzului intervenției chirurgicale.

Tipuri de tratament chirurgical în fracturile de șold

Asistența medicală

Majoritatea pacienților cu aceste afecțiuni prezintă multiple comorbidități care se pot decompensa ducând la un prognostic infaust. De asemenea, mobilizarea pacienților este esențială în vederea scăderii mortalității postoperatorii.

Complicații

Sunt prezente complicațiile locale și complicațiile generale. Cele din urmă duc la mortalitatea crescută în cadrul acestor fracturi.

Bibliografia: Ortopedie și traumatologie pentru asistenții medicali generaliști. Apostu Dragoș. Cluj-Napoca, Editura Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu”, 2021”