Fracturile humerusului
Fracturile humerusului proximal sunt leziuni frecvent întâlnite în rândul pacienților peste 60 de ani sau în rândul tinerilor cu traumatisme de intensitate mare;
Noțiuni de anatomie
- Humerusul proximal este alcătuit din 4 părți – capul humeral, marea tuberozitate, mica tuberozitate și partea proximală a diafizei;
Părțile componente ale humerusului proximal
- Humerusul proximal este acoperit de așa-numita coafa rotatorilor – un complex format din 4 mușchi responsabili în mare măsură de stabilitatea și mobilitate umărului;
- Nervul axilar inervează mușchiul deltoid și este în contact intim cu humerusul proximal, putând fi lezat în cazul acestor fracturi;
- Artera circumflexă irigă capul humeral, putând fi lezată în cazul fracturilor humerusului proximal. În cazul acestei leziuni apare necroza avasculară de cap humeral;
- Nervul radial inervează mușchi localizați la nivelul brațului, antebrațului și mâinii, fiind localizat în contact intim cu osul la nivelul diafizei humerale, existând astfel riscul leziunii nervoase în cazul fracturilor diafizare;
- Fracturile humerusului distal mai sunt denumite „fracturi de paletă humerală”
Elemente anatomice la risc în cazul fracturilor de humerus
Mecanism de producere
Cel mai frecvent este reprezentat de cel indirect (ex. prin cădere pe cotul flectat), însă mecanismul direct (prin lovire) este de asemenea posibil;
Semne și simptome
Sunt prezente atât semnele de probabilitate, cât și cele de certitudine ale fracturilor. De reținut este că în cazul fracturilor humerusului proximal, semnele de certitudine lipsesc, acesta fiind bine acoperit muscular;
Clasificarea
- În cazul fracturilor humerusului proximal și a celor diafizare – clasificarea standard a fracturilor
- În cazul fracturilor humerusului distal – clasificarea standard a fracturilor periarticulare
Tratamentul este
- conservativ
- Humerus proximal – bandaj sau orteză de tip Dessault sau orteză de susținere a brațului;
- Diafiză humerală – atelă gipsată în „U” sau orteză funcțională Sarmiento;
- Humerus distal – atelă gipsată sau gips circular humero-palmară sau orteză articulată de cot.
- chirurgical – reducere deschisă și osteosinteză cu tijă centromedulară sau placă fixată cu șuruburi – indicat de obicei în cazul apariției complicațiilor locale;
Tratamentul conservativ în cazul fracturilor de humerus
Tipuri de tratament chirurgical în cazul fracturilor de humerus
Complicații: sunt prezente complicațiile locale, complicațiile generale fiind rar întâlnite în aceste cazuri. Cele mai frecvente complicații locale sunt redoarea articulară, leziunea coafei rotatorilor, apariția luxațiilor umărului, leziunile nervoase (nerv axilar și radial).
Bibliografia: Ortopedie și traumatologie pentru asistenții medicali generaliști. Apostu Dragoș. Cluj-Napoca, Editura Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu”, 2021”