Noțiuni de anatomie:
- Părțile osoase componente ale articulațiilor mari precum capul femural, acetabulul, condilii femurali sau platoul tibial sunt acoperite de un strat cartilaginos care asigură protecția osoasă și o mobilitate cu un coeficient de frecare scăzut. În cazul leziunii acestui strat cartilaginos, întreaga homeostazie articulară este perturbată, facilitând instalarea leziunilor artrozice. Spre deosebire de țesutul osos, cartilajul nu are o bună capacitate de reparare, astfel că leziunile odată instalate, au o evoluție progresivă.
- Articulațiile mari, cum sunt cele ale genunchiului și șoldului, prezintă un lichid articular denumit lichid sinovial, care are rol în nutriția cartilajului articular și în asigurarea coeficientului de frecare scăzut. Lichidul sinovial este secretat de către membrana sinovială, care tapetează interiorul capsulei articulară. În cazul artrozelor, lichidul sinovial își modifică proprietățile și cantitatea, agravând evoluția artrozelor.
- Tonusul muscular periarticular permite o bună stabilitate articulară și o descărcare a încărcării articulare.
Coxatroza (sus) și gonartroza (jos)
Mecanism de producere este prin depășirea capacităților articulației de a rezista la forțele la care este supusă.
Semne și simptome: durere cu caracter mecanic (la utilizarea articulației), impotență funcțională, redoare articulară, instabilitate articulară, episoade inflamatorii (explicate de reacția membranei sinoviale), episoade de blocaj articular.
Clasificarea se realizează în funcție de existența unor factori etiologici (care să explice apariția artrozei):
- Primar – lipsa factorilor etiologici;
- Secundar – existența factorilor etiologici precum traumatisme articulare, efort fizic intens, leziuni preartrozice (ex. dezechilibre constituționale), hipotonie musculară, obezitate, anumite tratamente (ex. cortizon), genetic etc.
Tratamentul este:
- Conservativ – indicat de primă intenție
- Scăderea în greutate (în caz de obezitate) – scade încărcarea articulară;
- Kinetoterapie pentru întărire musculară – crește stabilitatea articulară și cresc descărcarea musculară;
- Mers cu o cârjă – scade încărcarea articulară;
- Antiinflamatoare nonsteroidiene – rol antialgic și scăderea inflamației membranei sinoviale;
- Infiltrații intraarticulare cu cortizon sau acid hialuronic – rol antiinflamator.
- Chirurgical – indicat în cazul lipsei de eficiență a tratamentului conservativ
- Osteotomii – realinierea membrului pentru a scădea încărcarea zonei afectate;
- Artroplastie (cel mai frecvent) – înlocuirea articulație cu implanturi specifice.
Artroplastia totală de genunchi (stânga) și artroplastia totală de șold (dreapta)
Complicații sunt :
- Redoare articulară;
- Luxații ale protezelor;
- Decimentare sau osteoliză – deficit în fixarea implantului la nivel osos;
- Tromboză venoasă profundă;
- Embolie pulmonară;
- Fracturi periprotetice;
- Infecție;
- Decompensarea comorbidităților.
Bibliografia: Ortopedie și traumatologie pentru asistenții medicali generaliști. Apostu Dragoș. Cluj-Napoca, Editura Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu”, 2021”