Organismul uman prezintă mai multe tipuri de oase în funcție de aspectul macroscopic și anume:
- Oase lungi (ex. femur);
- Oase plate (ex. scapula);
- Oase scurte (ex. oasele carpiene);
- Oase sesamoide (ex. rotula);
- Oase neregulate (ex. vertebra).
Părțile componente ale oaselor lungi sunt epifiza proximală (extremitatea proximală), diafiza și epifiza distală (extremitatea distală) (Figura). Între diafiză și epifiză, oasele lungi prezintă metafiza, unde este situat cartilajul de creștere (Figura). Osul este acoperit de către o membrană denumită periost, cu rol important în vascularizație și implicit în vindecarea fracturilor.
Părțile componente ale femurului (os lung)
Organizarea sistemului osos se împarte în două părți distincte:
- Osul cortical – prezintă lamele osoase dispuse concentric care formează cavități cilindrice numite osteon;
- Osul spongios – prezintă lamele osoase dispuse neregulat care formează cavități în interiorul cărora se găsește măduva osoasă hematopoietică.
Celulele specifice țesutului osos sunt osteoblastele (responsabile de sinteza osoasă), osteoclastele (responsabile de resorbție osoasă) și osteocitele (responsabile de coordonarea proceselor de sinteză și resorbție osoasă). Procesul de remodelare osoasă la care participă aceste celule este continuu, țesutul osos fiind înlocuit complet odată la aproximativ 10 ani în cazul unui adult.
Bibliografia: Ortopedie și traumatologie pentru asistenții medicali generaliști. Apostu Dragoș. Cluj-Napoca, Editura Medicală Universitară “Iuliu Hațieganu”, 2021”